Balans, femeie… BALANS!!

06/02/2012

“Viata-i grea dar si femeile e oameni” – asta ar fi mott-ul meu pentru dimineata asta.

Locatie: undeva in Bucuresti, sub troiene de zapada.

Cine: eu, consortul si la macchina.

Misiune imposibila: dezghetarea si deszapezirea masinii.

Intr-o astfel de situatie, diferentele intre femei si barbati devin evident de hilare. Pentru mine comice, pentru el mai putin. Dupa o serie calduroasa de injuraturi si un dans al ploii in jurul masinii am reusit sa intram, sa o pornim si… cam atat. Nici vorba sa sara calare, mititica de ea, peste muntele de zapada orice i-am fi facut.

Eu, recunosc ca sunt un sofer de primavara-vara-toamna si cam atat. Iarna n-am cu cine, n-am cu ce, n-am unde asa ca nu ma bag, stau cuminte in dreapta. Insa cum nu avansam din fata blocului in ultimele 35 de minute am fost politicos rugata printre dintii scrasniti sa imi misc posteriorul minunat la volan pentru o procedura de maxima finete psihologica: el impinge masina, eu accelerez.

“Simplu!” mi-am spus in timp ce ma asezam darza pe scaun. Un, doi siiiii zbrrrrr hrrrrrr crrr.. nimic! El imi mentioneaza finut cu vreo 80 de decibeli sa fac si eu, ca omu’ un “balans”. Nu am stiut ce e ala balans insa am intuit ca trebuie sa fie o miscare similara cu cea sugerata de catre Salam fetelor valabile, doar ca probabil se aplica la masina care trebuie sa isi miste fundul ‘in sus si in jos’. Dar cum nu sunt o initiata in astfel de miscari pe sistem, nu mi-a iesit balansul decat pe jumatate. Hrr, brr, crrr din nou, moare motorul, sare zapada in toate directiile, situatie se incinge, apar aburi la orizont si primesc din nou frumoasa invitatie “Balans, femeie… balans!!”… d’apoi am tot facut la balans vreo 10 minute pana am iesit de tot din troianul fermecat. A durat ceva insa cel putin am invatat o lectie de viata. Care nu le are cu balansu, sa-mi spuna. Ofer meditatii 🙂