Am post-it-uri peste tot. Sunt toate culorile, sunt vii şi alarmante, toate parcă să îmi atragă atenţia asupra unor lucruri de care nu trebuie să uit. E imperios necesar să ma concentrez! [citeste in continuare]

Stau sedată şi privesc linia fina a tăieturii de pe mijlocul tavanului. Se întrepătrunde cu mii de poveşti ce nu o sa fie spuse niciodată. Nu am puterea de reacţie să închid becul care pâlpâie mocnit undeva în spatele meu, dar a cărui lumină reuşeşte totuşi să îmi invadeze retina. [citeste in continuare]